CABINET DE AVOCAT ALEXANDRA VÂLCELARU

Motivele pentru care poți fi concediat

un element inlocuit dintr-o colevctie care reprezinta motivele de concediere


Așa cum spuneam în articolul anterior privind drepturile salariatului în caz de concediere, concedierea reprezintă acea situație stresantă din viața oricărui salariat, în care contractul său individual de muncă încetează din iniţiativa angajatorului.


Dacă în articolul anterior, am văzut care sunt drepturile esențiale ale salariaților în cazul concedierii, în articolul de astăzi vom vedea care  sunt motivele pentru care un salariat poate fi concediat.


În primul rând, este important de știut că angajatorul poate dispune concedierea unui salariat doar în cinci cazuri expres prevăzute de lege, după cum voi detalia mai jos.


În schimb, legea prevede expres că este interzisă concedierea salariaţilor pe criterii de rasă, cetăţenie, etnie, culoare, limbă, religie, origine socială, trăsături genetice, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, opţiune politică, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum și pentru exercitarea, în condiţiile legii, a dreptului la grevă şi a drepturilor sindicale.

În plus, este interzisă concedierea unui salariat pentru exercitarea anumitor drepturi expres prevăzute de lege, mai exact informarea salariatului cu privire la elementele esențiale ale contractului de muncă (inclusiv în cazul în care acesta urmează să îşi desfăşoare activitatea în străinătate), drepturile aferente stabilirii unei perioade de probă , dreptul la salarizare pentru munca depusă, dreptul la repaus zilnic şi săptămânal; dreptul la concediu de odihnă anual; dreptul la egalitate de şanse şi de tratament; dreptul la demnitate în muncă; dreptul la securitate şi sănătate în muncă; dreptul la acces la formarea profesională; dreptul la informare şi consultare; dreptul de a lua parte la determinarea şi ameliorarea condiţiilor de muncă şi a mediului de muncă; dreptul la protecţie în caz de concediere; dreptul la negociere colectivă şi individuală; dreptul de a participa la acţiuni colective; dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat; dreptul de a solicita trecerea pe un post vacant care îi asigură condiţii de muncă mai favorabile dacă şi-a încheiat perioada de probă şi are o vechime de cel puţin 6 luni la acelaşi angajator; alte drepturi prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă aplicabile, dreptul la  formare profesională, asigurată pe chetuiala angajatorului, cel puţin o dată la 2 ani, dacă angajaatorul are cel puţin 21 de salariaţi sau cel puţin o dată la 3 ani, dacă are sub 21 de salariaţi.


Pe lângă aceste interdicții permanente la concediere, angajatorul nu poate dispune concedierea salariaților nici pe durata:  

  • incapacităţii temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii;
  • suspendării activităţii ca urmare a instituirii carantinei;
  • în care femeia salariată este gravidă, în măsura în care angajatorul a luat cunoştinţă de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere;
  • concediului de maternitate;
  • concediului pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani;

concediului pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap, pentru afecţiuni intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani;

  • efectuării concediului de odihnă;
  • efectuării concediului paternal
  • efectuării concediului de îngrijitor
  • absentării de la locul de muncă în condiţiile reglementate de lege.


Practic, în aceste cazuri, are loc o amânare a concedierii salariaților pe durata situațiilor antemenționate.


Revenind la cazurile în care un salariat poate fi concediat, acestea sunt:


  • Concediere pentru motive disciplinare

Acesta este cazul în care salariatul a săvârşit o abatere disciplinară gravă sau abateri disciplinare repetate.

Potrivit legii, abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.

Cu titlu de exemplu, s-a arătat că pot reprezenta fapte de natură să conducă la concedierea disciplinară a salariatului următoarele: acte de violență, divulgarea secretelor, neglijență gravă, insubordonare, săvârșirea unor fapte de concurență neloială, comportament periculos pentru sine sau pentru ceilalți.

În schimb, s-a considerat că nu atrage concedierea existența unui plus de gestiune fără a fi fraudați clienții sau păgubirea materială derizorie a angajatorului, în acest caz putând fi aplicate sancțiuni disciplinare mai blânde.

Desigur, fiecare caz are specificul său, așa că soluțiile de mai sus nu sunt garantate.


  • Concediere în cazul arestului preventiv/ la domiciliu pentru o perioadă mai mare de 30 de zile

E bine de știut că în acest caz nu este necesar ca fapta pentru care s-a dispus măsura arestului preventiv/la domiciliu să aibă legătură cu locul de muncă/funcția ocupată. În acest caz, nu se va mai acorda preaviz.


  • Concediere pentru inaptitudinea fizică şi/sau psihică a salariatului

Concedierea se poate dispune în situația în care, prin decizie a meciului de medicina muncii, se constată inaptitudinea fizică şi/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să îşi îndeplinească atribuţiile corespunzătoare locului de muncă ocupat.  


  • Concediere pentru necorespundere profesională

Acest caz de concediere intervine atunci când salariatul nu mai corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat, din motive care nu țin de culpa salariatului (de exemplu, necorespunderea poate apărea în contextul evoluției științei sau tehnicii).


  • Concediere pentru motive care nu ţin de persoana salariatului

În acest caz, concedierea este determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. Potrivit legii, desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă (nu doar scriptic sau declarativ) şi să aibă o cauză reală şi serioasă (de exemplu, dificultăți economice întâmpinate de angajator, introducerea unor transformări tehnologice, reorganizarea activității angajatorului).

Dacă vrei să afli mai multe informații despre concediere, consultă articolul despre procedura concedierii sau cel privind drepturile salariatului în caz de concediere.

Dacă te afli într-o situație dificilă legată de concediere și ai nevoie de asistență juridică, mă poți contacta la adresa de email: contact@alexandravalcelaru.ro .


Alte articole

 

© Copyright 2025 Alexandra Vâlcelaru - Cabinet de avocat